Legislatie

Legislatie
Parlamentul României
Lege nr. 87 din 03/04/2007
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 257 din 17/04/2007
pentru ratificarea Conventiei asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptata la Strasbourg la 15 mai 2003
–––––––––––––––––––––––––––
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Art. 1. – Se ratifica Conventia asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptata la Strasbourg la 15 mai 2003 si semnata de România la 17 iulie 2006.
Art. 2. – În conformitate cu dispozitiile art. 11 paragraful 1 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copiii, Ministerul Justitiei este desemnat ca autoritate centrala care exercita functiile prevazute de prezenta conventie în cazul relatiilor personale transfrontaliere.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicata.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR PRESEDINTELE SENATULUI BOGDAN OLTEANU NICOLAE VACAROIU
Bucuresti, 3 aprilie 2007.
Nr. 87.
Act International
Conventie din 17/07/2006
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 257 din 17/04/2007
asupra relatiilor personale care privesc copiii*)
–––––––––––––––––––––––––––
*) Traducere din limba engleza.
Strasbourg, 15 mai 2003
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei si ceilalti semnatari ai Conventiei asupra relatiilor personale care privesc copiii, denumita în continuare Conventie,
având în vedere dispozitiile Conventiei europene asupra recunoasterii si executarii hotarârilor în materie de încredintare a copiilor si de restabilire a încredintarii copiilor, adoptata la 20 mai 1980 (STE nr. 105),
având în vedere dispozitiile Conventiei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii si ale Conventiei de la Haga din 19 octombrie 1996 asupra competentei, legii aplicabile, recunoasterii, executarii si cooperarii cu privire la raspunderea parinteasca si masurile de protectie a copiilor,
având în vedere dispozitiile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1347/2000 din 29 mai 2000 privind competenta, recunoasterea si executarea hotarârilor în materie matrimoniala si în materia raspunderii parintesti asupra copiilor ambilor soti,
recunoscând ca, asa cum a fost prevazut în diferite instrumente juridice internationale ale Consiliului Europei, precum si în art. 3 al Conventiei Natiunilor Unite privind drepturile copilului, adoptata la 20 noiembrie 1989, interesul superior al copilului este un considerent primordial,
fiind constiente de necesitatea de a adopta noi reglementari pentru ocrotirea relatiilor personale dintre copii si parintii lor, precum si cu alte persoane care au legaturi de familie cu copiii, conform protectiei asigurate de art. 8 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, adoptata la 4 noiembrie 1950 (STE nr. 5),
având în vedere art. 9 al Conventiei Natiunilor Unite privind drepturile copilului, care prevede dreptul copilului separat de unul sau de ambii sai parinti de a întretine relatii personale si contacte directe regulate cu ambii parinti, exceptând situatiile când acestea sunt contrare interesului superior al copilului,
având în vedere dispozitiile alin. 2 al art. 10 din Conventia Natiunilor Unite privind drepturile copilului, care prevede dreptul copilului ai carui parinti locuiesc în state diferite de a întretine în mod regulat relatii personale si contacte directe cu cei 2 parinti ai sai, cu exceptia unor circumstante exceptionale,
constiente de oportunitatea de a recunoaste nu numai parintii, ci si copiii drept titulari de drepturi,
convenind, în consecinta, sa înlocuiasca notiunea de „drept de vizita privind copiii” cu aceea de „relatii personale privind copiii”,
având în vedere dispozitiile Conventiei europene privind exercitarea drepturilor copiilor (STE nr. 160) si dorinta de promovare a masurilor care sa-i poata ajuta pe copii în cadrul problemelor privind relatiile personale cu parintii si cu alte persoane care au legaturi de familie cu copiii,
fiind de acord sa recunoasca nevoia copiilor de a întretine relatii personale nu numai cu cei 2 parinti ai lor, ci si cu anumite alte persoane care au legaturi de familie cu copiii si importanta pentru parinti si pentru aceste alte persoane de a ramâne în contact cu copiii, sub rezerva protejarii interesului superior al copiilor,
constatând necesitatea promovarii adoptarii de catre state a unor principii comune în ceea ce priveste relatiile personale privind copiii, în special pentru a facilita aplicarea instrumentelor internationale în acest domeniu,
realizând ca mecanismele instituite pentru punerea în executare a hotarârilor judecatoresti straine în ceea ce priveste relatiile personale privind copiii au mai multe sanse de a da rezultate satisfacatoare atunci când principiile pe care se întemeiaza aceste hotarâri straine sunt similare principiilor în vigoare în statul care le pune în executare,
recunoscând necesitatea, atunci când copiii si parintii sau celelalte persoane având legaturi de familie cu copiii traiesc în state diferite, de a încuraja autoritatile judiciare sa permita mai des vizitele transfrontaliere si de a creste astfel încrederea tuturor celor interesati în faptul ca acei copii vor fi înapoiati la terminarea acestor vizite,
constatând ca masurile de ocrotire eficiente si garantiile suplimentare sunt mai potrivite pentru a asigura înapoierea copiilor, în special la terminarea vizitelor transfrontaliere,
constatând ca este necesar un instrument international suplimentar pentru a furniza solutii, mai ales în materie de relatii personale transfrontaliere privind copiii,
în dorinta de a stabili o cooperare între toate autoritatile centrale si toate celelalte organe competente, pentru a promova si a ameliora relatiile personale dintre copii si parintii lor, precum si cu celelalte persoane care au legaturi de familie cu acesti copii si, în special, pentru a promova cooperarea judiciara în cauzele privind relatiile personale transfrontaliere,
au convenit urmatoarele:
CAPITOLUL I
Scopul Conventiei si definitii
ARTICOLUL 1
Scopul Conventiei
Prezenta conventie are ca scop:
a) sa stabileasca principiile generale care trebuie sa se aplice hotarârilor privind relatiile personale;
b) sa stabileasca masurile asiguratorii si garantiile adecvate pentru a asigura exercitarea normala a relatiilor personale si înapoierea imediata a copiilor la terminarea perioadei de vizita;
c) sa instaureze o cooperare între autoritatile centrale, autoritatile judiciare si alte organisme în scopul de a promova si a ameliora relatiile personale dintre copii si parintii lor, precum si cu celelalte persoane care au legaturi de familie cu ei.
ARTICOLUL 2
Definitii
În sensul prezentei conventii, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) relatii personale:
(i) sederea copilului, limitata în timp, la o persoana mentionata la art. 4 sau 5, cu care copilul nu locuieste de obicei, sau întâlnirea dintre copil si acea persoana;
(ii) orice forme de comunicare între copil si acea persoana;
(iii) furnizarea oricaror informatii cu privire la copil catre acea persoana sau invers;
b) hotarâre privind relatiile personale – o hotarâre a unei autoritati judiciare privind relatiile personale, inclusiv o învoiala privind relatiile personale, care a fost confirmata de o autoritate judiciara competenta sau care îmbraca forma unui act autentic înregistrat si executoriu;
c) copil – o persoana care are vârsta mai mica de 18 ani, cu privire la care o hotarâre referitoare la relatiile personale poate fi pronuntata sau executata într-un stat parte;
d) legaturi de familie – relatii strânse, precum cele existente între un copil si bunicii sai sau fratii si surorile sale, care decurg de drept sau dintr-o relatie de familie de fapt;
e) autoritate judiciara – o instanta judecatoreasca sau o autoritate administrativa care are competente echivalente.
CAPITOLUL II
Principii generale aplicabile hotarârilor privind relatiile personale
ARTICOLUL 3
Aplicarea principiilor
Statele parti adopta masuri legislative si alte masuri care se vadesc necesare pentru a se asigura ca principiile continute în acest capitol sunt aplicate de catre autoritatile judiciare, atunci când pronunta, modifica, suspenda sau revoca hotarâri privind relatiile personale.
ARTICOLUL 4
Relatii personale între un copil si parintii sai
1. Copilul si parintii sai au dreptul de a obtine si de a întretine relatii personale constante.
2. Aceste relatii personale nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când acest lucru este necesar în interesul superior al copilului.
3. Atunci când nu este în interesul superior al copilului sa întretina relatii personale nesupravegheate cu unul dintre cei 2 parinti ai sai, se ia în considerare posibilitatea de întretinere a unor relatii personale sub supraveghere sau a altor forme de relatii personale cu acest parinte.
ARTICOLUL 5
Relatii personale între un copil si alte persoane decât parintii
1. Sub rezerva interesului superior al copilului, pot fi instituite relatii personale între copil si alte persoane decât parintii sai, care au cu acesta legaturi de familie.
2. Statele parti sunt libere sa extinda aceasta dispozitie si la alte persoane decât cele mentionate la alin. 1, iar acolo unde s-a facut acest lucru statele parti pot decide în mod liber ce tip de relatie personala se aplica, asa cum este definita la art. 2 lit. a).
ARTICOLUL 6
Dreptul copilului de a fi informat, consultat si de a-si exprima opinia
1. Un copil considerat conform dreptului intern ca are suficient discernamânt are dreptul, exceptând cazul în care ar fi în mod evident contrar interesului sau superior:
– sa primeasca orice informatie relevanta;
– sa fie consultat;
– sa îsi exprime opinia.
2. Opiniilor si dorintelor, precum si sentimentelor constatate trebuie sa li se acorde atentia cuvenita.
ARTICOLUL 7
Solutionarea litigiilor în materia relatiilor personale
Atunci când sunt solutionate litigii în materie de relatii personale, autoritatile judiciare iau toate masurile adecvate:
a) pentru a se asigura ca cei 2 parinti sunt informati despre importanta pe care o au pentru copil si pentru fiecare dintre ei stabilirea si întretinerea de relatii personale regulate cu copilul lor;
b) pentru a-i încuraja pe parinti si pe celelalte persoane care au legaturi de familie cu copilul sa ajunga la învoieli pe cale amiabila în ceea ce priveste relatiile personale cu acesta, în special prin recurgerea la medierea familiala si la alte metode de solutionare a conflictelor;
c) înainte de a lua o hotarâre, sa se asigure ca dispun de informatii suficiente, în special din partea titularilor raspunderii parintesti, pentru a decide în interesul superior al copilului si, atunci când este cazul, sa obtina informatii suplimentare de la alte organisme sau persoane relevante.
ARTICOLUL 8
Învoieli cu privire la relatiile personale
1. Statele parti încurajeaza parintii si celelalte persoane care au legaturi de familie cu copilul, prin mijloacele pe care le considera potrivite, sa respecte principiile enuntate în art. 4-7, atunci când încheie sau modifica o învoiala cu privire la relatiile personale cu un copil. Aceste învoieli ar trebui sa fie încheiate, de preferinta, în scris.
2. La cerere, autoritatile judiciare, cu exceptia existentei unei dispozitii contrare în dreptul intern, încuviinteaza o învoiala cu privire la relatiile personale cu un copil, cu conditia ca aceasta învoiala sa nu contravina interesului superior al copilului.
ARTICOLUL 9
Punerea în executare a hotarârilor privind relatiile personale
Statele parti iau toate masurile necesare pentru a se asigura ca hotarârile privind relatiile personale sunt puse în executare.
ARTICOLUL 10
Masuri asiguratorii si garantii ce trebuie luate
cu privire la relatiile personale
1. Fiecare stat parte prevede si promoveaza folosirea de masuri asiguratorii si de garantii. El comunica secretarului general al Consiliului Europei, prin intermediul autoritatilor sale centrale, în termen de 3 luni de la data intrarii în vigoare a Conventiei pentru acest stat parte, cel putin 3 categorii de masuri asiguratorii si garantii existente în dreptul sau intern, în plus fata de masurile asiguratorii si de garantiile prevazute la art. 4 alin. 3 si la art. 14 alin. 1 lit. b) din Conventie. Schimbarile privind masurile asiguratorii si garantiile existente se comunica cât mai curând posibil.
2. Atunci când circumstantele cazului o cer, autoritatile judiciare pot oricând sa subordoneze o hotarâre privind relatiile personale unor masuri asiguratorii si unor garantii, în scopul de a asigura atât punerea în executare a hotarârii, cât si înapoierea copilului la locul în care el locuieste în mod obisnuit, la terminarea perioadei de vizita, ori împiedicarea unei deplasari ilicite a acestuia.
a) Masurile asiguratorii si garantiile pentru asigurarea punerii în executare a hotarârii pot include în special:
– supravegherea relatiilor personale;
– obligatia pentru o persoana de a suporta cheltuielile de transport si de cazare pentru copil si, daca se impune, pentru oricare alta persoana care îl însoteste;
– depunerea unei garantii de catre persoana la care copilul locuieste în mod obisnuit, în scopul de a se asigura faptul ca persoana care solicita relatiile personale nu este împiedicata sa aiba astfel de relatii;
– o amenda impusa persoanei cu care copilul locuieste de obicei, în cazul în care aceasta persoana ar refuza sa se conformeze hotarârii privind relatiile personale.
b) Masurile asiguratorii si garantiile care au drept scop sa asigure înapoierea copilului sau sa previna o deplasare ilicita a acestuia pot cuprinde în special:
– depunerea pasaportului sau a unui alt act de identitate si, daca este necesar, prezentarea unui document din care sa rezulte ca persoana care solicita relatii personale a notificat aceasta depunere, pe durata vizitei, autoritatii consulare competente;
– garantii financiare;
– garantii reale asupra bunurilor;
– angajamente sau obligatii acceptate fata de instante;
– obligatia, pentru persoana care întretine relatii personale cu copilul, sa se prezinte periodic cu copilul în fata unui organ competent, de exemplu, serviciul pentru protectia tinerilor sau un post de politie din raza locului unde relatiile personale se exercita;
– obligatia, pentru persoana care solicita relatii personale, de a prezenta un document care este emis de statul în care relatiile trebuie sa se exercite, care sa ateste recunoasterea si caracterul executoriu al unei hotarâri privind încredintarea sau relatiile personale ori ambele, înainte de pronuntarea hotarârii solicitate sau înainte de exercitarea relatiilor;
– impunerea unor conditii în raport cu locul în care relatiile personale urmeaza sa se exercite si, daca este necesar, înregistrarea, într-un sistem de informatii national sau transfrontalier, a unei interdictii care împiedica copilul sa paraseasca statul în care relatiile personale trebuie sa aiba loc.
3. Orice astfel de masuri asiguratorii si garantii sunt exprimate în forma scrisa sau sunt probate printr-un înscris si fac parte din hotarârea privind relatiile personale ori din învoiala încuviintata.
4. Daca masurile asiguratorii sau garantiile urmeaza sa fie puse în aplicare într-un alt stat parte, autoritatea judiciara dispune de preferinta acele masuri asiguratorii si acele garantii susceptibile sa fie executate în acel stat parte.
CAPITOLUL III
Masuri pentru promovarea si îmbunatatirea relatiilor
personale transfrontaliere
ARTICOLUL 11
Autoritatile centrale
1. Fiecare stat parte desemneaza o autoritate centrala care sa exercite functiile prevazute de prezenta conventie, în cazul relatiilor personale transfrontaliere.
2. Statele federale, un stat în care sunt în vigoare mai multe sisteme de drept sau statele care au unitati teritoriale autonome sunt libere sa desemneze mai mult de o autoritate centrala si sa precizeze competenta teritoriala sau personala a acestora. Acolo unde un stat a desemnat mai mult de o autoritate centrala, acesta specifica autoritatea centrala careia îi poate fi adresata orice comunicare în vederea transmiterii catre autoritatea centrala competenta din cadrul acestui stat.
3. Orice desemnare efectuata conform prezentului articol se notifica secretarului general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 12
Obligatiile autoritatilor centrale
Autoritatile centrale din statele parti:
a) coopereaza între ele si promoveaza cooperarea între autoritatile lor competente, inclusiv autoritatile judiciare, pentru îndeplinirea obiectivelor Conventiei. Ele actioneaza cu toata diligenta necesara;
b) în vederea facilitarii punerii în aplicare a prezentei Conventii, comunica reciproc, la cerere, informatii în legatura cu legislatia lor interna privind raspunderea parinteasca, inclusiv privind relatiile personale, precum si orice alta informatie mai detaliata în legatura cu masurile asiguratorii si cu garantiile, altele decât cele prevazute deja, conform art. 10 alin. 1, si serviciile lor disponibile (inclusiv servicii juridice, finantate de sectorul public sau într-un alt mod), precum si eventualele schimbari intervenite în legislatia si în serviciile în materie;
c) iau toate masurile adecvate pentru a descoperi locul în care se afla copilul;
d) asigura transmiterea de cereri de informatii emanând de la autoritatile competente si privind aspecte de drept sau de fapt în legatura cu procedurile aflate în curs;
e) se informeaza reciproc în legatura cu dificultatile care pot sa apara cu ocazia aplicarii Conventiei si fac tot posibilul în vederea înlaturarii obstacolelor în aplicarea acesteia.
ARTICOLUL 13
Cooperarea internationala
1. Actionând în cadrul competentelor lor respective, autoritatile judiciare, autoritatile centrale, serviciile sociale si alte organe ale statelor parti interesate coopereaza în procedurile privind relatiile personale transfrontaliere.
2. În special autoritatile centrale trebuie sa sprijine autoritatile judiciare din statele parti sa comunice reciproc si sa obtina informatiile si sprijinul necesar pentru a le permite sa duca la îndeplinire scopurile prezentei conventii.
3. În prezenta unui caz transfrontalier, autoritatile centrale asista copiii, parintii si alte persoane care întretin legaturi de familie cu copilul, în special, în vederea initierii unor proceduri privind relatiile personale transfrontaliere.
ARTICOLUL 14
Recunoasterea si executarea hotarârilor privind relatiile
personale transfrontaliere
1. Statele parti trebuie sa prevada, daca este cazul, în conformitate cu tratatele internationale relevante:
a) un sistem de recunoastere si de executare a hotarârilor pronuntate în alte state parti privind relatiile personale si dreptul de încredintare;
b) o procedura prin care hotarârile referitoare la relatiile personale si la dreptul de încredintare pronuntate într-un alt stat parte pot fi recunoscute si declarate executorii înainte de exercitarea relatiilor personale în statul solicitat.
2. Daca un stat parte subordoneaza recunoasterea si/sau executarea unei hotarâri straine de existenta unui tratat sau a reciprocitatii, se va putea considera prezenta conventie ca temei juridic pentru recunoasterea si/sau executarea unei hotarâri straine privind relatiile personale.
ARTICOLUL 15
Modalitatile de punere în executare a hotarârilor privind relatiile
personale transfrontaliere
Autoritatea judiciara a statului parte în care trebuie sa fie pusa în executare o hotarâre pronuntata într-un alt stat parte în legatura cu relatiile personale transfrontaliere poate, atunci când recunoaste sau declara executorie o astfel de hotarâre ori într-un stadiu ulterior, sa stabileasca sau sa adapteze modalitatile de punere în executare a acesteia, precum si masurile asiguratorii si garantiile aferente acestei hotarâri, daca acest lucru este necesar pentru facilitarea exercitarii acestor relatii, sub rezerva ca elementele esentiale ale hotarârii sa fie respectate si tinând cont, în special, de orice schimbare a împrejurarilor si a învoielilor facute de cei interesati. În niciun caz hotarârea nu poate face obiectul unui examen de fond.
ARTICOLUL 16
Înapoierea unui copil
1. Atunci când la sfârsitul unei perioade de relatii personale transfrontaliere întemeiate pe o hotarâre privind relatiile personale înapoierea copilului nu s-a efectuat, autoritatile competente trebuie sa asigure, la cerere, înapoierea imediata a acestuia, aplicând daca este cazul dispozitiile incidente ale instrumentelor internationale, dispozitiile de drept national si, daca este potrivit, sa puna în aplicare masurile asiguratorii si garantiile prevazute eventual de hotarârea privind relatiile personale.
2. O hotarâre privind înapoierea copilului va fi pronuntata, în masura în care este posibil, în termen de 6 saptamâni de la data cererii privind înapoierea acestuia.
ARTICOLUL 17
Cheltuieli
Cu exceptia cheltuielilor de repatriere, fiecare stat parte se angajeaza sa nu pretinda solicitantului nicio plata pentru orice masura luata în numele sau în virtutea prezentei conventii de catre autoritatea centrala a acestui stat.
ARTICOLUL 18
Cerinte privitoare la limba
1. Sub rezerva acordurilor speciale încheiate între autoritatile centrale implicate:
a) comunicarile adresate autoritatii centrale a statului solicitat sunt redactate în limba oficiala sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori sunt însotite de o traducere în aceasta limba;
b) autoritatea centrala a statului solicitat trebuie totusi sa accepte comunicarile redactate în limba franceza sau în limba engleza ori însotite de o traducere în una dintre aceste limbi.
2. Comunicarile care provin de la autoritatea centrala a statului solicitat, inclusiv rezultatele anchetelor efectuate, pot fi redactate în limba oficiala sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori în limba franceza sau în limba engleza.
3. Totusi, un stat parte poate, prin declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa se opuna utilizarii fie a limbii franceze, fie a limbii engleze, conform alin. 1 si 2, în orice cerere, comunicare sau alt document adresata/adresat autoritatilor sale centrale.
CAPITOLUL IV
Relatia cu alte instrumente
ARTICOLUL 19
Relatiile cu Conventia europeana asupra recunoasterii si executarii
hotarârilor în materia de încredintare a copiilor si de
restabilire a încredintarii copiilor
Alin. 2 si 3 ale art. 11 din Conventia europeana asupra recunoasterii si executarii hotarârilor în materie de încredintare a copiilor si de restabilire a încredintarii copiilor, din 20 mai 1980 (STE no. 105), nu se aplica relatiilor dintre statele parti care sunt de asemenea state parti ale prezentei conventii.
ARTICOLUL 20
Relatiile cu alte instrumente
1. Prezenta conventie nu afecteaza celelalte instrumente internationale la care statele parti ale Conventiei sunt parti sau vor deveni parti si care contin dispozitii privind domeniile reglementate de prezenta conventie. În special, prezenta conventie nu aduce atingere aplicarii urmatoarelor instrumente juridice:
a) Conventia de la Haga din 5 octombrie 1961 privind competenta autoritatilor si legea aplicabila în domeniul protectiei minorilor;
b) Conventia europeana asupra recunoasterii si executarii hotarârilor în materia de încredintare a copiilor si de restabilire a încredintarii copiilor, din 20 mai 1980, sub rezerva dispozitiilor art. 19;
c) Conventia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii;
d) Conventia de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea, executarea si cooperarea cu privire la raspunderea parinteasca si masurile privind protectia copiilor.
2. Nicio dispozitie a prezentei conventii nu poate sa împiedice partile sa încheie acorduri internationale care sa completeze sau sa dezvolte dispozitiile Conventiei sau care sa extinda câmpul de aplicare al acestora.
3. În relatiile lor reciproce, statele parti care sunt membre ale Comunitatii Europene aplica regulile Comunitatii Europene si, prin urmare, nu aplica regulile care decurg din prezenta conventie decât în masura în care nu exista nicio regula comunitara care reglementeaza materia în cauza.
CAPITOLUL V
Amendamente la Conventie
ARTICOLUL 21
Amendamente
1. Orice amendament la prezenta conventie propus de o parte se comunica secretarului general al Consiliului Europei si se transmite de catre acesta din urma statelor membre ale Consiliului Europei sau oricarui alt stat semnatar, oricarui stat parte, Comunitatii Europene sau oricarui stat invitat sa semneze prezenta conventie conform dispozitiilor art. 22, precum si oricarui stat care a fost invitat sa adere la prezenta conventie conform dispozitiilor art. 23.
2. Orice amendament propus de o parte se comunica Comitetului European de Cooperare Juridica (CDCJ), care transmite Comitetului de Ministri opinia sa cu privire la amendamentul propus.
3. Comitetul de Ministri examineaza amendamentul propus, iar opinia sa cu privire la acesta se transmite catre CDCJ, urmând ca dupa consultarea partilor Conventiei care nu sunt membre ale Consiliului Europei sa poata adopta acest amendament.
4. Textul oricarui amendament adoptat de Comitetul de Ministri conform alin. 3 va fi comunicat partilor, în vederea acceptarii sale.
5. Orice amendament adoptat conform paragrafului 3 va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de o luna de la data la care toate partile îl vor fi informat pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la acceptul lor.
CAPITOLUL VI
Clauze finale
ARTICOLUL 22
Semnarea si intrarea în vigoare
1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea sa, precum si Comunitatii Europene.
2. Prezenta conventie este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
3. Prezenta conventie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data la care 3 state, dintre care cel putin doua state membre ale Consiliului Europei, îsi vor fi exprimat consimtamântul de a fi legate prin Conventie, conform dispozitiilor alin. 2.
4. În raport de un stat mentionat la alin. 1 sau de Comunitatea Europeana, care îsi exprima ulterior consimtamântul de a fi legat prin Conventie, aceasta va intra în vigoare la expirarea unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ARTICOLUL 23
Aderarea la Conventie
1. Dupa intrarea în vigoare a prezentei conventii, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei poate, dupa consultarea partilor, sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea Conventiei, sa adere la prezenta conventie printr-o decizie luata cu majoritatea prevazuta la art. 20(d) din Statutul Consiliului Europei si cu unanimitatea de voturi a reprezentantilor statelor contractante care au dreptul de a face parte din Comitetul de Ministri.
2. Pentru orice stat care adera, Conventia va intra în vigoare în prima zi a lunii urmatoare expirarii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 24
Aplicarea teritoriala
1. Orice stat sau Comunitatea Europeana poate, la momentul semnarii sau la momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa specifice care vor fi teritoriile asupra carora se va aplica prezenta conventie.
2. Orice stat poate, în orice alt moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa extinda aplicarea prezentei conventii asupra oricarui alt teritoriu specificat în aceasta declaratie si pentru ale carui relatii internationale este raspunzator sau în numele caruia este autorizat sa-si asume angajamente. Conventia va intra în vigoare pentru acest teritoriu în prima zi din luna urmatoare expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaratiei de catre secretarul general al Consiliului Europei.
3. Orice declaratie facuta în virtutea celor doua alineate precedente va putea, cu privire la orice teritoriu specificat în aceasta declaratie, sa fie retrasa prin notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei. Aceasta retragere va intra în vigoare în prima zi din luna urmatoare expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 25
Rezerve
Nu se admite nicio rezerva la dispozitiile prezentei conventii.
ARTICOLUL 26
Denuntare 1. Orice parte poate oricând sa denunte prezenta conventie trimitând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Aceasta denuntare va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 27
Notificari
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, oricarui stat semnatar, oricarui stat parte, Comunitatii Europene, oricarui stat care a fost invitat sa semneze prezenta conventie conform art. 22 si oricarui stat invitat sa adere la Conventie conform art. 23:
a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei conventii, conform art. 22 si 23;
d) orice amendament adoptat conform art. 21, precum si data intrarii în vigoare a numitului amendament;
e) orice declaratie formulata în virtutea dispozitiilor art. 18;
f) orice denuntare facuta potrivit dispozitiilor art. 26;
g) orice alt act, orice alta notificare sau comunicare, în special în conformitate cu art. 10 si 11 din prezenta conventie.
Drept care, subsemnatii, legal împuterniciti, am semnat prezenta conventie.
Întocmita la Strasbourg la 15 mai 2003, în limbile franceza si engleza, cele doua texte având valoare egala, într-un singur exemplar, care va fi depus în Arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificata conforma fiecaruia din statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei conventii, Comunitatii Europene si oricarui stat invitat sa adere la prezenta conventie.